In ultimul timp circula ideea şi chiar s-a scris că limba romānă vorbită īn Basarabia este ca si inexistenta, ca ar fi, in cel mai fericit caz, o limba de bucatarie, in sensul utilizarii ei īntr-un cadru intim, īntr-un cerc restrāns, care nu depăşeşte mediul familial. Cei care fac astfel de afirmaţii au īn vedere doar conversaţiile auzite pe străzi, mai ales Ia Chişinău, unde era interzis a se vorbi romāneşte. Or, adevărata limbă romānă nu se vorbeşte aici, īn locurile īn care rusificarea a atins proporţii īngrijorătoare, ci la sate, unde populaţia a păstrat cu sfinţenie graiul adevărat al provinciei. Greşeala comisă poate fi uşor remediată, dacă sunt lecturate atlasele lingvistice romāneşti, īn special cele apărute pentru Moldova, şi cele de la Chişīnău. Intre ele există o asemănare izbitoare şi, după ce le-aī studiat, nu poţi decāt sa te gāndeşti la faptul că te afli īn faţa unuia şi aceluiaşi lucru. Zeci de hărţi cuprind aceleaşi răspunsuri lexicale, fonetismele sunt identice, aspectele morfologice, de aseamenea. Basarabia oferă īnsă şi unele aspecte lingvistice deosebite faţă de alte provincii. Faptul că au fost situate īntr-o arie laterală sau periferică a dacoromānei, le-a permis graiurilor romāneşti din stānga Prutului păstrarea unor renomene lingvistice esenţiale vechi, elemente arhaice fonetice, morfologice şi lexicale), rar īntālnite sau chiar dispărute astăzi īn alte zone, care au stimulat lupta īmpotriva graiurilor şi limbilor străine, ce doreau să triumfe, fara a avea nici un suport real.