Prin bărbaţii aleşi, insuflaţi de Duhul Sfanţ, Dumnezeu Şi-a descoperit întreaga Sa visterie de bunătăţi, menită să îmbunătăţească traiul omului, şi să-1 facă mulţumit şi fericit atât în viaţa aceasta, cal şi in viaţa cea viitoare. Această descoperire a bunătăţilor Sale a fâcut-o Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Ca omul să poată împărtăşi de bunătăţile dumnezeieşti, cuprinse în Sfânta Scriptură, Dumnezeu a întocmit încă din Testamentul Vechi prin alesul său Moise, anumite zile, în care, mai mult, bunătăţile Sale să se reverse asupra tuturor celor care vor voi să le primească. Aceste zile sunt sâmbetele şi anumite sărbători, care la vremea cuvenită s-au trecut şi în Testamentul Nou în Duminici şi Sărbători creştineşti. Aşa cum în Testamentul Vechi cărţile în care se arată mântuirea lui Israil din robia Egiptului sunt considerate ca superioare în importanţă celorlalte cărţi ale acelui Testament, aşa în Testamentul Nou Evangheliile, cărţile în care se descrie mântuirea omenirii din robia păcatului si a morţii, au fost şi sunt considerate ca o pârgă a darurilor dumnezeieşti din Noul Testament. în aceste Sfinte Evanghelii creştinul găseşte nesfârşită bogăţie de hrană sufletească, din care gustând, dobândeşte viaţă nouă; căci Evangheliile, cuprinzând Cuvântul lui Dumnezeu, sunt viaţă.