Descriere

Schima mare (greacă: megaloschemos, slavonă: Схима, schima) — Călugării care deja au ajuns un nivel înalt de îmbunătăţire spirituală pot fi ridicaţi la cel mai înalt rang al monahismului, numit schima mare. Tunderea întru schimonah sau schimonahie urmează acelaşi tipic ca şi tunderea stavroforului, fiind făcute aceleaşi legăminte iar candidatul fiind tuns în mod similar. Dar, pe lângă veşmintele purtate de un stavrofor, candidatul primeşte analavul care este veşmântul monahal specific schimei mari. Din acest motiv, analavul însuşi este adesea numit "schima mare". Acest veşmânt acoperă umerii şi cade în faţă şi în spate, cu porţiunea din faţă ceva mai lungă şi brodată cu uneltele Patimilor Mântuitorului şi cu Trisaghionul. Varianta greacă nu are o glugă, pe când cea slavă are o glugă şi aripi pe umeri, astfel încât formează o cruce mare care acoperă umerii călugărului, pieptul şi spatele lui. O altă piesă pe care o primeşte candidatul la schima mare este polistavrionul (lit. "multe cruci") care constă dintr-un şnur cu multe cruci mici împletite în el. Polistavrion-ul formează un jug în jurul călugărului şi ţine analavul în loc, reamintindu-i monahului că este dăruit lui Hristos şi că mâinile lui nu mai sunt potrivite pentru activităţi lumeşti, că el trebuie să lucreze doar pentru Împărăţia Cerurilor. Printre greci, la acest nivel se acordă şi o mantie. Mantia schimei mari este mai largă decât cea a stavroforului, iar dacă el poartă clobuc, acesta are o formă diferită, de degetar, numită culion, iar vălul este de obicei brodat cu cruci.