Carbune Grecia-26

Descriere

,,Sfântul prooroc David, rugându-se cu fervoare la Dumnezeu, compară înălțarea rugăciunii la cer cu fumul binemirositor al tămâii care umple atmosfera de mireasmă și îmbie sufletul mai tare la rugăciune: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta…” (Ps. 140,2). În același timp, marele scriitor Goethe vede în aprinderea tămâii un simbol al nădejdii care se întărește prin rugăciune: „precum tămâia împrospătează vița unui cărbune, așa și rugăciunea împrospătează nădejdile inimii”.

În biserică, doar clericii sau maicile rânduite au dreptul să tămâieze. Dar atunci când se roagă acasă, credinciosul poate aprinde tămâie atunci când se roagă. Ea este semn de venerație și respect pentru sfinții din icoane. În același timp, prin tămâiere se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, tămâia simbolizând harul Sfântului Duh, care se trimite de sus. Sfântul Gherman al Constantinopolului spune că prin cățuie se simbolizează umanitatea Mântuitorului, focul din cădelniță reprezintă Divinitatea Sa, iar fumul de tămâie este mireasma Duhului Sfânt. Nu există tot timpul condiții prielnice pentru rugăciune, dar pe lângă icoană și candela aprinsă dinaintea ei, creștinul poate aprinde tămâie pentru a crea o atmosferă care să îmbie și să favorizeze rugăciunea.

22mm