"Din cele mai vechi timpuri, credincioşii au purtat câte o micuţă cruce la gât, ca semn de ocrotire, ca toiag de sprijin în viaţa lor, dar şi ca asumare a credinţei şi jertfei. Mergeau până la a-şi da viaţa pentru Hristos şi crucea Sa. Era mai mult decât o podoabă, un talisman, decât un însemn oarecare, era însăşi viaţa lor. De aceea, crucea era purtată pe piept, acolo unde pulsează inima, centrul vieţii unui organism", este de părere consilierul patriarhal.
Crucea pe care o poartă arhiereul are origine comună cu a engolpionului. "Relicvariile", purtate în vechime, aveau formă fie de cutiuţă, fie de medalion sau cruce, însă cu timpul s-au distins între engolpion şi cruce. După ce biserica a devenit liberă, credincioşii nu mai aveau nevoie să ia cu ei Sfintele Moaşte, să le ocrotească împotriva prigonitorilor sau a păgânilor. Odată cu înălţarea bisericilor, moaştele şi-au găsit locul în sfintele lăcaşuri. Astfel, engolpionul şi crucea pectorală au devenit independente una de alta, ca însemne ale slujirii şi lucrării arhiereşti.
Informatii aditionale
| Tara de provenienta | Rusia |
|---|---|
| Dimensiune (cm) | 8x15 |
